Argument la noua carte ,,În China, cu Domnul Eminescu,,

                 

    Această carte, „În China, cu Domnul Eminescu”, a fost concepută, mai întâi, în câteva proze scurte, apoi scrisă în acest mic volum, după întoarcerea  din China, unde fusesem invitată cu expoziția mea de grafică „Avem nevoie de Eminescu”, de Institutul Cultural Român din Beijing, în cadrul Zilelor Culturii Române – Ziua lui Eminescu. Spre a nu lăsa în neuitare o parte dintre întâmplările ori bucuriile de care am avut parte aici, în China, prin Domnul Eminescu, m-am hotărât să le aștern în această carte. Impresionată mai mult de frumusețea și civilizația acestei ţări,  am creionat în peniță, prin stilul graficii mele, imagini care mi-au rămas la suflet. Cu câtă pasiune am lucrat de-a lungul timpului la portretele și ilustrațiile la poezia lui, cu atâta bucurie am căutat să redau arhitectura locașurilor pe unde am fost în Beijing, impresionată de tot ce am văzut și am cunoscut. Cele câteva zile petrecute la Beijing mi s-au părut extraordinare, mai ales că, permanent, am fost înconjurată cu iubire spirituală de oameni minunați, de oameni cunoscători de limba română, mari iubitori de Eminescu, traducători și recitatori ai operei lui.
    Nu am vrut ca aceste amintiri să se scurgă încet-încet, încât eu abia să-mi aduc aminte a le zugrăvi! Am cugetat îndelung. După douăzeci, poate douăzeci și cinci de pagini presupuse a fi definitive, le-am abandonat câteva zile. Le-am cercetat din nou cu luare aminte, dându-mi seama că acest proiect nu trebuie abandonat. Întrezărindu-mă sub forma pictorului din mine, m-am așezat din nou la masa de lucru, ca și cum aș fi fost în dreapta șevaletului și, în fine, am început să-mi găsesc imaginile despre carte! Istoria expoziției “Avem nevoie de Eminescu”, numele cărții editate în anul 2013, la Ed. Nico din orașul Târgu-Mureș, a fost simplă luată ca un întreg, însă privită cu ochii minții, pare mai compli-cată, fiindcă numai cine știe despre aceste momente trăite de mine, poate să judece și să cântărească lucrurile. Spre a folosi momentele din amintirile care-mi aparțin, a trebuit să trec prin experiența acelui timp, în anul 2015. Pentru expoziția din ianuarie 2016 organizată la Beijing, a trebuit să trăiesc momentele dinlăuntrul meu, timp pe care, la un moment dat, l-am crezut mort. Zeci de perechi, gânduri descărnate mă făceau să renunț la orice expoziție, pentru totdeauna! Să renunț la scris, pentru totdeauna! Domnul Eminescu mi-a fost alături, domnul Eminescu mi-a întărit puterile! Supraviețuirea celei din China, a fost expoziția din iulie-august 2015, de la Botoșani, organizată de Universul Prieteniei din Iași, în cadrul Taberei de Creație și re-Creație, organizată de  doamna Rodica Rodean, la care am fost invitată. Prin prezența la Botoșani a unei pleiade strălucite de mari eminescologi ai culturii române: Prof. dr. Nicolae Georgescu,  Prof. dr. Theodor Codreanu, Prof. dr. Lucia Olaru-Nenati, Acad. Vasile Tărâțeanu, precum și mulți alți poeți, scriitori și critici literari, expoziția “Avem nevoie de Eminescu” s-a bucurat de un real succes prin toate aprecierile aduse. Pentru acest motiv mi s-a acordat Medalia „Teiul de Argint” și Diploma de Excelență de către Fundația Culturală GEEA, dedicată în totalitate marelui poet, fondată și patronată de doamna Elena Condrei.
    Sunt cărți asupra cărora nu te încumeți să revii, apoi să le dai spre publicare! Când  treci prin fapte neprevăzute, recunoști că existența unei cărţi nu are frontiere și merită să-i acorzi importanță, ca și cum ar fi exact nevoia de a te fi bucurat în acest timp până la scrierea ei, de toată bunătatea Luminii dintre Cer și Pământ.
    Întâlnirea cu pământul Chinei după aproape 18 ore de zbor cu avionul, întâlnirea cu oamenii de cultură chinezi, a fost punctul final de a nu renunța la scrierea ei. Expozițiile închinate Domnului Eminescu la un număr de ani de la naștere, ori de la moartea sa, m-au făcut mai cumpătată pentru acest proiect al prezentei cărți și, poate, scufundată în mare disperare, dacă nu i-aș fi acordat impor-tanța cuvenită pentru a o scrie! Tot elanul de curaj pentru această carte au fost credința mea că voi ajunge cu Domnul Eminescu acolo, și prezența mea cu adevărat pe pământul îndepărtat al Chinei! Tot elanul de curaj mi-a fost dat de frumusețea și grandoarea acestei țări, de seninătatea plină de avânt și de iubirea primită de la oamenii pe care i-am cunoscut.
   
 *Toate mulțumirile pentru curajul și echilibrul primit în definirea acestei cărți, le aduc lui Dumnezeu, recunoscătoare fiind pentru toate gândurile de inspirație la acest proiect . *
Dedic această carte cititorilor și iubitorilor de  Domnul Eminescu!
Dedic această carte prietenilor din România, dar și din China, care m-au cunoscut îndeaproape și care au avut o influență mare în scrierea ei.
Dedic această carte soțului meu, Constantin, care a avut încredere în mine, m-a încurajat, mi-a purtat de grijă și mi-a fost aproape.
Dedic această carte Institutului Cultural Român de la Beijing, pentru toate aprecierile făcute, crezând cu adevărat în mine.
Dedic această carte celor ce m-au educat și au avut o mare influență asupra vieții mele.

            15 Ianuarie 2017

Afișul Expoziției și grafică din expoziția prezentă la Institutul Cultural Român din Beijing și
Palatul Imperial.

Imagini de la vernisaj, recitalul de poezie eminesciană a domnului Emil Boroghină și sărbătorirea Zilei Domnului Eminescu.